Vorbește puțin, dar, când vorbește, spune același lucru de fiecare dată: pare că, oricât ar încerca, președintele Iohannis nu se poate desprinde de PSD.

Într-un discurs ținut astăzi la Gala „Femeile liberale premiază excelența”, Klaus Iohannis a vorbit despre normalitatea într-o Românie normală. Ce înseamnă exact nu am aflat concret, însă concluzia președintelui este că „vorbim foarte mult despre normalitate şi asta nu numai de când am introdus sloganul pe afişele mele”.

Iohannis a identificat totuși câteva linii definitorii ale unei Românii normale, care pare totuși că se rezumă la un singur punct:

Ne dorim o Românie normală. Eu cred că aici avem câteva domenii pe care putem să le definim. O Românie normală însemană ca cetăţeanul să fie în centrul preocupării statului şi nu invers, cum au încercat cei din ultimii 3 ani să definească statul. O Românie normală e cea în care şcolile sunt dotate, în care elevii şi profesorii se simt în siguranţă. (…) O Românie normală e o Românie în care cel în suferinţă găseşte uşor un spital modern, dotat, cu personal calificat, cu oameni deidicaţi meseriei. România normală este acea ţară în care românii se întorc, în care locurile de muncă se crează aici la noi cum fac foarte mulţi antreprenori şi nu mai este nimeni obligat să plece din România. România normală e cea în care legea-i lege pentru toţi, e ţara în care hoţii stau în puşcărie nu la butoanele politice. România normală este ţara în care politicienii încurajează independenţa judecătorului, nu încearcă să pună acest sistem sub control politic. România normală e acea Românie în care politicienii doresc să ocupe funcţii pentru a rezolva problemele societăţii, nu pentru a-şi rezolva problemele, multe dintre ele penale.

Pe scurt, România normală este România fără PSD, singurul vinovat, în opinia liderului statului, pentru ultimii 30 de ani:

Pare aşa de simplu, dar oare dacă e aşa de simplu, de ce nu am reuşit în cei 30 de ani scurşi de la Revoluţie să ajungem si noi în România la normalitate? Ce ne împiedică, ce ne ţine, ce ne încurcă, cine ne încurcă de 30 de ani? De ce după 30 de ani în care oficial spunem că am scăpat de comunism nu avem cu toţii impresia că nu am scapat si de comunişti? În această seară frumoasă, plină de optimism nu vreau să vorbesc aproape deloc despre ce ne-a ţinut şi cine nu ne-a ţinut, dar nu pot să nu spun motivul pentru care România nu s-a dezvoltat mai mult, mai bine, in ultimii 30 de ani. România a încercat, dar motivul pentru care nu a scăpat de tot de comunism, acest motiv se numește PSD.

Tipic, nu-i așa?

*Presidency.ro